luni, 29 martie 2010

308. Cel ce îşi caută sufletul

308. Cel ce îşi caută sufletul


De din deal de rătăcire

în vârtejul nisipului

nopţile devin foi elegante

mai subţiri decât razele

totuşi rigide apoi decolorate

puse în teanc nu trec unele prin altele

ar fi întuneric mare

mergi şi nu mai lua în seamă

podul de aramă

ape învolburate şi grele

vor şterge urmele prinse unele-n altele

vezi-ţi de drum acesta e înţelesul

cum trece sunetul prin munte prin inima lui

aşa vei străbate viitorul sau

vei trece prin ceaţa albastră

moment de odihnă

suspendat în afară de loc în afară de timp

privirea întoarsă spre abisul din tine

gândurile rămase în afară

iei în seamă şi amănuntul infim şi piramida

calm calculat rece zeul călătoreşte

în D4 o baie de abur albastru.


22 aprilie 1980

de Rotaru Grigore Delacamboru

2 comentarii:

  1. "...suspendat in afara de loc in afara de timp..."
    hm...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si acum cred ca asa ar trebui sa fim in acea miliardime de secunda cand privim in interior cat durata acelui fulger iti esti propriul zeu ...dupa aceea totul ar trebui sa intre in normal.
    In acele momente aveam 29 de ani !
    Fericiti cei ce pot face vizite !

    RăspundețiȘtergere