De toamnă
Un descântec făcut din proverbe
umple cupa nedumeririi până la semn
vânătorii ( veşnic în vină )
căutând splendori scotocesc în văzduh
se clatină lichidul în celulă
zborul o să fie ucis
se întinde mireasma căderii
un fluture ţi se aşează pe deget
cu cele şapte minuni ale luminii
( nu este posibil să te ucidă în zbor
nici odihnindu-te … nu mai tremura )
iar conferinţa aceasta despre
cum trebuie să împodobim pagina
cu semnele albe ale surâsului
totuşi atenţi la interferenţă
la simetria traseelor
faţă de axul principal
la suprapuneri
să nu rămâi în afară
să te poţi integra
ne determină să credem în minuni
dacă am rămâne la nesfârşit
în acest unghi al nedumeririi
în această splendoare a desăvârşirii
ai zis că am fi asemenea zeilor
dar aşa ceva nu se cade ar fi indecent
despre veşnicie nu se ştie mai nimic
vânătorii fac de se-nvârte văzduhul
iarba devine morişcă se vântură clipe
câteva până - câteva după
şi veselia de circ aferentă.
1 sept 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere"conferinţa aceasta despre
RăspundețiȘtergerecum trebuie să împodobim pagina
cu semnele albe ale surâsului".
Semnele albe ale surasului...Nu stiu de ce mie albul mi se pare 'culoarea de fond' a poeziei, adica undeva unde se intampla totul intr-un iures alb, inclusiv surasul ale carui semne trebuie sa le invatam din alfabetul secret al fericirii...
O seara buna...
(am sters primul mesaj pentru ca am observat ca aveam greseli de 'typo'...:o)...
Specific ( si nu este o scuza ) .... poeziile acestea pe care le postez in acest blog poarta data reala a momentului cand au fost elaborate .... am facut legamant ca nu o sa modific nimic si sa pot zice ca aceasta a fost stareaatunci .... nu sunt sigur ca ar iesi ceva mai bun... multumesc pentru vizita
RăspundețiȘtergere