Îngerul bun
Ceasul cu limbile fluide
plăsmuind unghiul lunecător
către moarte în fierbere
pe un fir de platină
picură lichidul gălbui
în înserare
trecând oglinda-n oglindă
şi adorm şi visez
un arbore cu ramuri de cristal
din care iese îngerul bun
cel ce mişcă lumina.
12 ianuarie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
Minunat poem!...am trecut si eu pe aici, prin orbita lui de raze.
RăspundețiȘtergereun peisaj Dalian, peste care ninge inimi minuscule de arhangheli, acolo, pe tărâmul frumos, între parâmele viselor.
RăspundețiȘtergeree o concentraţie de aer curat aici care îţi taie respiraţia.