Despre cuvânt ca formă
Rugăciunea pietrei zidită în cercuri
încremenind milenii şi coloane de apă
numai clipa aceasta face parte
din peisajul grăbit
poate o flacără curge pe la fereastră
clătinând convingerile trecătorilor
mai ales cei cu sentimente simple
care mai cred că aproapele nostru
preferă spaţiile blânde
unde cuvântul începe odatI cu lumina.
S-ar putea să gândeşti că nu mai exişti
singurătatea coboară din arbori alene
ca lacrima orbului pe câmpia sărată
spre margini secrete în altă lume unde
obiectul devine formă fără culoare
cuvântul devine formă a risipirii
şi înmiresmate perdele nesfârşite cad .
iunie 1983
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
Mi-a placut finalul acestui poem:
RăspundețiȘtergere"cuvântul devine formă a risipirii
şi înmiresmate perdele nesfârşite cad"!
Numai bine!
Sfarsitul anului apicol ...15 august. Traiesc cu speranta ca de la acel moment incolo sa am timp sa particip cu indestula masura la viata de pe NET. Multumim de vizita !
RăspundețiȘtergere