517. Cântec despre un anume sigiliu
Câte minuni poate ascunde o lacrimă
dacă există un mugure viu poţi visa viitoarea pădure
în care păianjenii îşi fac de cap chinuind raza lunii
cu hăţişuri poliedrale de-argint .
Câte miresme aridică-n lumină seva
prin capilare având grijă de cercuri
să nu le treacă sorocul.
Câtă odihnă de leac oferă copacul
îmbrăţişează-l şi ascultă-i cântecul viu
din aproape-n aproape flămând
şi până departe darnic.
Câtă poftă se adaugă în descreşterea oarbă
căutată fiind perechea fundamentală
acesta-i pragul sublim vor zice unii un cântec finit
fără pic de putere-a convingerii-n glas
mai mult de formă întind harta cu modelul diviziunii.
Risipă inutilă a dorinţelor prin adiere la marginea apei
până se face târziu în celule o rotaţie simplă
şi are loc mult dorita-mpăcare sărbătoarea din urmă
amintirea cu aripi de ceaţă albastră alunecă lin.
24 martie 1989
De Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu