542. Chiar de-o fi

542. Chiar de-o fi

Îmi şopteşti că am trecut cândva

prin oceanul de iarbă

viscolul de acolo ne-a dăruit somnul şi veghea

acum duhul celulei acoperă-ntregul

cu foşnet de-naintare prin întuneric

rădăcina visează rădăcina suspină rădăcina ridică

încercăm să aflăm dacă tot ce e viu

trebuie să urmeze neabătut verticala

încercăm să aflăm dacă puterea gândului

creşte din alergare neobosită şi fără sfârşit

ori situaţia intermediară a reţinerii ar fi valabilă

golul misterios se umple cu zâmbet

mulţimea aşteaptă să treacă val peste val

ştiind că zborul nu poate fi îngrădit

că nu mai poţi rămâne în urmă

chiar de-o fi să urmeze pustiul.

7 mai 1978

de Rotaru Grigore Delacamboru

 

Autor photo : R . G .