568. Vise
Visam că tu mă visezi
zburam aşa de lin în visul tău
că nu se risipeau păpădiile
frunza plopului nu tremura.
Treceam peste păduri şi peste ape
uşor înspăimântat că nu te găsesc
visai că te visez.
Zburai aşa de lin în visul meu
nu se risipeau amintirile
picătura de ambră aluneca spre cuibar .
Treceai prin visul meu uşor înspăimântată
ştiind că te visez ştiind că ştiu că
mă visezi.
Acum nu mai cred că există distanţă
între sufletul meu şi al tău.
4 noiembrie 1982
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor Photo : R . G .
bine ca v-ati intors...s-a simtit lipsa versurilor ce transmit esente...zbor lin
RăspundețiȘtergereLasate in libertate ... esentele se evapora multumim!
RăspundețiȘtergeresau poate nu se evapora ci se contepesc cu creatia intr-un gest disperat de intoarcere in matrice...:)recitesc in disperare versurile de la prima postare...o seara cu lumina si pace in care sa regasiti puritatea.
RăspundețiȘtergere