586. Poem de trecere

586. Poem de trecere

Pe nisip sunt desenate trei cercuri concentrice

diferenţa lungimilor razelor nu este mare

în interior e nisipul şi axul un stâlp o coloana

trecătorii îşi dau cu părerea fac aluzii

alţii fac lungi calcule complicate cei din urmă

au zis că cercurile pot deveni infinite

prin deplasarea echidistantă a marginilor

trebuie numai să închizi ochiii să vezi

infinitul care include un alt infinit care ...

aşa s-a născut lumina vie din lumina dintâi

pământul viu apa vie aerul viu focul viu

sub imaculata cupolă incandescentă.

Îmi pregătesc doza de trecere

în universul Celulei de Apă

o să am noroc mai spre seară

spiriduşii vor să ridice cortina

membrană  srălucitoare

lumina se transformă în aripi de înger

mai adie o clipă şi-i gata realitatea

aştept începând cu această ocazie

clipa următoare şi zic

 trebuie să ajungem departe

dacă cercul îngăduie puţină desfacere

dacă vorbele grele vor fi spălate cu sânge.

mai 2002

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .