125. Un anumit gând şi toamna

Cât de mult am vrut să cunosc
acele femei îmbrăcate în galben
toamna se leagănă când pe o frunză
când pe o lacrimă
nu rămâne urmă-n văzduh
chiar dacă ţipă cocorii
nu rămâne urmă-n pădure
chiar dacă trece fiara de brumă
frunzele cad – mereu alte frunze
în curând o să cadă zăpada
peste zăpadă o să cadă lumina
peste lumină o să cadă neantul
este posibil ca neantul să vină odată cu lumina
şi dacă ieşim în afară un pic
e posibil să întinerim
în timp ce toamna se leagănă
când pe o lacrimă când pe claie de fum
ghilotina cositorului turnat în apă
şi gândul meu şi femei îmbrăcate în galben.

decembrie 1988

de Grigore Rotaru
Delacamboru