luni, 31 august 2009
joi, 27 august 2009
miercuri, 12 august 2009
127. ÎNDEMNUL REGINEI
Veniţi de luaţi miros
voi care mă hrăniţi
într-o supuşenie fără egal
în fiece clipă
îmi aduceţi ştiinţa
despre ce mai fac stelele
cum se leagănă brazii
şi mai ales
cu cine respiră florile
Fântânile şi Luceafărul
umbra păsării albe
cele patru zări
le-aţi turnat
în retortele alchimiei voastre
voi faceţi şi alte minuni
dar niciodată
meritul nu vă este deplin
se zice că fără miros
frumuseţea facerii voastre
ar fi ca albia uscată
a unui râu
de e aşa-o cauză
de dincolo de mine
numai în numele ei va zic
veniţi de luaţi miros.
28 octombrie 1984
de Grigore Rotaru
Delacamboru
voi care mă hrăniţi
într-o supuşenie fără egal
în fiece clipă
îmi aduceţi ştiinţa
despre ce mai fac stelele
cum se leagănă brazii
şi mai ales
cu cine respiră florile
Fântânile şi Luceafărul
umbra păsării albe
cele patru zări
le-aţi turnat
în retortele alchimiei voastre
voi faceţi şi alte minuni
dar niciodată
meritul nu vă este deplin
se zice că fără miros
frumuseţea facerii voastre
ar fi ca albia uscată
a unui râu
de e aşa-o cauză
de dincolo de mine
numai în numele ei va zic
veniţi de luaţi miros.
28 octombrie 1984
de Grigore Rotaru
Delacamboru
marți, 11 august 2009
125. Un anumit gând şi toamna
Cât de mult am vrut să cunosc
acele femei îmbrăcate în galben
toamna se leagănă când pe o frunză
când pe o lacrimă
nu rămâne urmă-n văzduh
chiar dacă ţipă cocorii
nu rămâne urmă-n pădure
chiar dacă trece fiara de brumă
frunzele cad – mereu alte frunze
în curând o să cadă zăpada
peste zăpadă o să cadă lumina
peste lumină o să cadă neantul
este posibil ca neantul să vină odată cu lumina
şi dacă ieşim în afară un pic
e posibil să întinerim
în timp ce toamna se leagănă
când pe o lacrimă când pe claie de fum
ghilotina cositorului turnat în apă
şi gândul meu şi femei îmbrăcate în galben.
decembrie 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
acele femei îmbrăcate în galben
toamna se leagănă când pe o frunză
când pe o lacrimă
nu rămâne urmă-n văzduh
chiar dacă ţipă cocorii
nu rămâne urmă-n pădure
chiar dacă trece fiara de brumă
frunzele cad – mereu alte frunze
în curând o să cadă zăpada
peste zăpadă o să cadă lumina
peste lumină o să cadă neantul
este posibil ca neantul să vină odată cu lumina
şi dacă ieşim în afară un pic
e posibil să întinerim
în timp ce toamna se leagănă
când pe o lacrimă când pe claie de fum
ghilotina cositorului turnat în apă
şi gândul meu şi femei îmbrăcate în galben.
decembrie 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
123. Despre egalitate
Bucuria luminii
că mai străbate o noapte
în singurătate recunoscând
umbra de dincolo de timp
a stelei care ne-a chemat
balanţă obosită
la un capăt de rază
egal cel ce caută
cu cel ce s-a pierdut
egală iluzia
cu apa dintotdeauna
în care ne-am născut.
20 mai 1986
de Grigore Rotaru
Delacamboru
că mai străbate o noapte
în singurătate recunoscând
umbra de dincolo de timp
a stelei care ne-a chemat
balanţă obosită
la un capăt de rază
egal cel ce caută
cu cel ce s-a pierdut
egală iluzia
cu apa dintotdeauna
în care ne-am născut.
20 mai 1986
de Grigore Rotaru
Delacamboru
122. Solidele Platon (23 ) - Retele de Aur ( 1 )
Când elementul iniţial este Rozeta de Aur, atunci golurile reţelei ce se creează sunt Romburi de Aur ( I ); în primul şi al doilea „val“ sunt câte cinci romburi realizând pentagoane de romburi
( reacţiune – acţiune ).
Pentru al treilea „val“ observăm că sunt câte două romburi pe fiecare latură a pentagonului de romburi. Pe liniile directoare ale construcţiei alternanţa elementelor pentagoanelor mici ( iniţiale ) este:
latură - diagonală - latură -
- diagonală - latură - .
luni, 10 august 2009
121. RITM
Departe-i focul unic ce va hrăni grădina
peste polenul lunii a obosit lumina
trec frunzele-n găteală spre cimitir grăbite
merg pe câmpie caii dar nu mai au copite
în ceaţa morţii intră o sabie de gând
la umbra unui înger se - nchide ochiul blând
am îngropat de toate în carne şi e pace
iar pe un pat de aur Lazăr poetul zace
în evantaiul minţii stă unghiul interzis
cum să-i aduceţi astăzi petala de cais
cu cea dintâi zăpadă cheile vremii sună
duioasa rătăcire a clipelor sub lună.
8 ianuaire 1986.
de Grigore Rotaru
Delacamboru
peste polenul lunii a obosit lumina
trec frunzele-n găteală spre cimitir grăbite
merg pe câmpie caii dar nu mai au copite
în ceaţa morţii intră o sabie de gând
la umbra unui înger se - nchide ochiul blând
am îngropat de toate în carne şi e pace
iar pe un pat de aur Lazăr poetul zace
în evantaiul minţii stă unghiul interzis
cum să-i aduceţi astăzi petala de cais
cu cea dintâi zăpadă cheile vremii sună
duioasa rătăcire a clipelor sub lună.
8 ianuaire 1986.
de Grigore Rotaru
Delacamboru
119. PARERE
Razele-s false
clipa-i bolnavă
ne ducem capul
singuri pe tavă
melcii se cheamă
prin paie ude
pasărea ţipă
cine-o aude
pădurea scade
altar de rugină
curg ape tulburi
de-atâta lumină
în Marea Sală
celulele mor
fumul sub apă
de cositor
27 octombrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
clipa-i bolnavă
ne ducem capul
singuri pe tavă
melcii se cheamă
prin paie ude
pasărea ţipă
cine-o aude
pădurea scade
altar de rugină
curg ape tulburi
de-atâta lumină
în Marea Sală
celulele mor
fumul sub apă
de cositor
27 octombrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
118. Solidele Platon (21) - Simetria ( 1 )
Platon a zis: „ Universul a fost născut, este şi va fi unul singur şi unic în felul său“ şi: „ Demiurgul a făurit Universul în formă circulară - de sferă, având peste tot extremele la fel de depărtate de centru - dintre toate formele cea mai desăvârşită şi mai asemănătoare cu sine“.
Universul trebuie să fie plin de graţie şi de aceea Demiurgul a folosit linii curbe şi mai puţin linia dreaptă; curbele, spiralele, elicoidele sunt linii ale frumosului, iar linia dreaptă, în rigiditatea ei, este rece şi monotonă.
Creatorul a ţinut cont de efectul simetriei: „ identicul este de mii de ori mai frumos decât opusul său“. Alte caracteristici simetrice ale Universului: „agent şi pacient al tuturor acţiunilor sale“,„este alcătuit din corpuri (părţi) desăvârşite“ ( simetrice), „ a pus sufletul în centrul Universului“,mişcarea specifică circulară şi uniformă, existenţa indivizibilă (caracteristică ansamblului) - existenţa divizibilă ( caracteristică,in fiecare parte,corpurilor),
identicul şi diferitul, sufletul şi materia (corporalul) – centrele lor coincid, corpul este vizibil - sufletul invizibil,divinitate - materie,ordine - dezordine, raţional - iraţional, de necuprins cu mintea( mare – mic).
În primul moment, corpurile ce au rezultat din Substanţa Primordială se aflau într-o mişcare iraţională şi dezordonată, dar pe măsură ce Universul era silit să-şi desăvârşească întregul, părţile devin simetrice şi ordonate.
Capodoperele naturii, fireşte, apar sub semnul liniei curbe: mai toate fructele tind spre forma sferică ( o boabă de strugure cubică ar fi neobişnuită, nu numai datorită modului nostru „format“ de a privi,dar în conglomeratul legilor de existenţă al viului această formă nu ar fi eficientă ).
O altă caracteristică a Creaţiei este simetria: Universul este unic, are un centru, formă de sferă, deci îi este specifică o singură formă de simetrie: simetria faţă de sine însuşi. Pentru toate cele ce sunt – Creatorul a fost Estetul Suprem: prin existenţa părţilor apare şi varietatea. Fiecare parte are simetria ei, dar felul cum au fost combinate şi în ce procent să contribuie – au fost rânduite în aşa fel încât să producă armonie, diversitate prin simetrie multiplă şi pe multiple direcţii;simetria la distanţe mari creează diversitate.
Repetiţia aceleiaşi forme de simetrie ar produce monotonie. În plus, totul se amplifică prin participarea sunetului , a formei şi a culorii.
Omul,plantele, chiar şi foarte multe animale, au o simetrie plană: partea dreaptă şi partea stângă sunt simetrice în raport cu un plan de simetrie – numit în anatomie – plan median şi această caracteristică se numeşte simetrie bilaterală. Mai mult, există animale care au o structură a corpului ce ne permite să afirmăm că au o simetrie radială, precum meduzele. În regnul vegetal există plante ale căror flori cu o simetrie radială - de exemplu - margaretele, floarea - soarelui. În natură noţiunea de simetrie are o doză de aproximaţie: „aranjamentul“ nu este perfect, acolo unde elementele nu corespund „trecem cu vederea“, avem o iluzie a perfecţiunii.
În natură dacă ar exista simetrie totală ar plictisi; în matematică, la fel ca oricare categorie din acest domeniu, nu este posibil a fi concepută altfel.
În dialogul „Timaios“ - Platon consideră cărămizile Creaţiei ca fiind perfecte în absolut; asocierea cu Solidele s-a făcut pe baza acestei idei ). Imperfecţiunea simetriei în natură are drept cauză intervenţia în planul iniţial: calea perfecţiunii este unică şi planul ce conduce către ea - unic; variantele ţin de neputinţa a ceea ce este material ( fiinţe, obiecte).
Corpul unui fluture este simetric: putem schimba toate punctele de pe partea stângă a organismului fără ca ,în aparenţă ,fluturele să suporte vreo modificare.
În matematică, avem posibilitatea de a defini mai multe tipuri de simetrii. Metodele prin care putem permuta simultan părţile unui sistem sunt ( aici ): simetria în raport cu o axă,simetria în raport cu un plan,rotaţiile, translaţiile,omotetiile şi toate combinaţiile acestora.
Punctele din partea stângă a triunghiului din imaginea anterioară au, prin corespondenţă în simetrie, al doilea element din pereche, un punct din partea dreaptă a triunghiului. În asemenea cazuri nu există aproximaţii.
În raport cu principiile simetriei, spaţiul euclidian este unul dintre cele mai echilibrate sisteme, în sensul că îi putem permuta simultan toate punctele fără să-i modificăm structura; ca grup simetric este unul dintre cele mai importante în rândul grupurilor geometrice simetrice. Toate punctele spaţiului au aceleaşi calităţi: de fapt nu au altă calitate decât aceea de a fi puncte; toate au aceiaşi relaţie cu restul spaţiului. Principalele simetrii ale spaţiului euclidian sunt izometrice.
Putem compara simetria spaţiului cu aceea a unei sfere unde toate punctele au aceleaşi calităţi faţă de ele însele; ele pot fi transformate printr-o izometrie: o rotaţie în jurul centrului sferei. În cazul în care un sistem este simetric, părţile permutabile sunt egale cu ele însele.
Universul trebuie să fie plin de graţie şi de aceea Demiurgul a folosit linii curbe şi mai puţin linia dreaptă; curbele, spiralele, elicoidele sunt linii ale frumosului, iar linia dreaptă, în rigiditatea ei, este rece şi monotonă.
Creatorul a ţinut cont de efectul simetriei: „ identicul este de mii de ori mai frumos decât opusul său“. Alte caracteristici simetrice ale Universului: „agent şi pacient al tuturor acţiunilor sale“,„este alcătuit din corpuri (părţi) desăvârşite“ ( simetrice), „ a pus sufletul în centrul Universului“,mişcarea specifică circulară şi uniformă, existenţa indivizibilă (caracteristică ansamblului) - existenţa divizibilă ( caracteristică,in fiecare parte,corpurilor),
identicul şi diferitul, sufletul şi materia (corporalul) – centrele lor coincid, corpul este vizibil - sufletul invizibil,divinitate - materie,ordine - dezordine, raţional - iraţional, de necuprins cu mintea( mare – mic).
În primul moment, corpurile ce au rezultat din Substanţa Primordială se aflau într-o mişcare iraţională şi dezordonată, dar pe măsură ce Universul era silit să-şi desăvârşească întregul, părţile devin simetrice şi ordonate.
Capodoperele naturii, fireşte, apar sub semnul liniei curbe: mai toate fructele tind spre forma sferică ( o boabă de strugure cubică ar fi neobişnuită, nu numai datorită modului nostru „format“ de a privi,dar în conglomeratul legilor de existenţă al viului această formă nu ar fi eficientă ).
O altă caracteristică a Creaţiei este simetria: Universul este unic, are un centru, formă de sferă, deci îi este specifică o singură formă de simetrie: simetria faţă de sine însuşi. Pentru toate cele ce sunt – Creatorul a fost Estetul Suprem: prin existenţa părţilor apare şi varietatea. Fiecare parte are simetria ei, dar felul cum au fost combinate şi în ce procent să contribuie – au fost rânduite în aşa fel încât să producă armonie, diversitate prin simetrie multiplă şi pe multiple direcţii;simetria la distanţe mari creează diversitate.
Repetiţia aceleiaşi forme de simetrie ar produce monotonie. În plus, totul se amplifică prin participarea sunetului , a formei şi a culorii.
Omul,plantele, chiar şi foarte multe animale, au o simetrie plană: partea dreaptă şi partea stângă sunt simetrice în raport cu un plan de simetrie – numit în anatomie – plan median şi această caracteristică se numeşte simetrie bilaterală. Mai mult, există animale care au o structură a corpului ce ne permite să afirmăm că au o simetrie radială, precum meduzele. În regnul vegetal există plante ale căror flori cu o simetrie radială - de exemplu - margaretele, floarea - soarelui. În natură noţiunea de simetrie are o doză de aproximaţie: „aranjamentul“ nu este perfect, acolo unde elementele nu corespund „trecem cu vederea“, avem o iluzie a perfecţiunii.
În natură dacă ar exista simetrie totală ar plictisi; în matematică, la fel ca oricare categorie din acest domeniu, nu este posibil a fi concepută altfel.
În dialogul „Timaios“ - Platon consideră cărămizile Creaţiei ca fiind perfecte în absolut; asocierea cu Solidele s-a făcut pe baza acestei idei ). Imperfecţiunea simetriei în natură are drept cauză intervenţia în planul iniţial: calea perfecţiunii este unică şi planul ce conduce către ea - unic; variantele ţin de neputinţa a ceea ce este material ( fiinţe, obiecte).
Corpul unui fluture este simetric: putem schimba toate punctele de pe partea stângă a organismului fără ca ,în aparenţă ,fluturele să suporte vreo modificare.
În matematică, avem posibilitatea de a defini mai multe tipuri de simetrii. Metodele prin care putem permuta simultan părţile unui sistem sunt ( aici ): simetria în raport cu o axă,simetria în raport cu un plan,rotaţiile, translaţiile,omotetiile şi toate combinaţiile acestora.
Punctele din partea stângă a triunghiului din imaginea anterioară au, prin corespondenţă în simetrie, al doilea element din pereche, un punct din partea dreaptă a triunghiului. În asemenea cazuri nu există aproximaţii.
În raport cu principiile simetriei, spaţiul euclidian este unul dintre cele mai echilibrate sisteme, în sensul că îi putem permuta simultan toate punctele fără să-i modificăm structura; ca grup simetric este unul dintre cele mai importante în rândul grupurilor geometrice simetrice. Toate punctele spaţiului au aceleaşi calităţi: de fapt nu au altă calitate decât aceea de a fi puncte; toate au aceiaşi relaţie cu restul spaţiului. Principalele simetrii ale spaţiului euclidian sunt izometrice.
Putem compara simetria spaţiului cu aceea a unei sfere unde toate punctele au aceleaşi calităţi faţă de ele însele; ele pot fi transformate printr-o izometrie: o rotaţie în jurul centrului sferei. În cazul în care un sistem este simetric, părţile permutabile sunt egale cu ele însele.
117. ÎNGER ÎN VINĂ
Fie ca somnul
să-ţi ajungă
oglindă nulă
de sub dungă
să cazi în ură
cu neputinţă
fărâmitură
de nefiinţă
să ai pe urme
noul născut
pasul pe apa
de la-nceput
preaîncercatul
înger în vină
să te zidească
pentru lumină
6 decembrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
să-ţi ajungă
oglindă nulă
de sub dungă
să cazi în ură
cu neputinţă
fărâmitură
de nefiinţă
să ai pe urme
noul născut
pasul pe apa
de la-nceput
preaîncercatul
înger în vină
să te zidească
pentru lumină
6 decembrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
duminică, 2 august 2009
115. AUTOPORTRET ÎNTR-O CAMERĂ ALBĂ
Cei din jurul tău
zic că te-ai rătăcit
din cauza sensibilităţii
mai multe sticle pe o etajeră
conţin o zeama sălcie
tu lipeşti etichete
pe care scrii aceeaşi denumire
numai uşa de la intrare
ar trebui vopsită în roz
ca să inducă-n eroare
privirile obosite
în rest totul este perfect
aplaudă piticii – unii
alţii – suflă în instrumente.
mai 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru
zic că te-ai rătăcit
din cauza sensibilităţii
mai multe sticle pe o etajeră
conţin o zeama sălcie
tu lipeşti etichete
pe care scrii aceeaşi denumire
numai uşa de la intrare
ar trebui vopsită în roz
ca să inducă-n eroare
privirile obosite
în rest totul este perfect
aplaudă piticii – unii
alţii – suflă în instrumente.
mai 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
