Am cerut să pot citi în suflet
Aproape de peştera (dez)nădejdii
eu şi înspre interior sunetul
eu aştept într-o poziţie de ascultare
sunetul pătrunde prin fiecare cotlon
de multe ori (se simte aceasta) intră în piatră
străbate muntele până departe-n adâncuri
( ce-o fi căutând se ştie – nu se ştie)
după ce trece piatra se aşează murmură
strigătul tău de-ajutor face piatra să cânte
câteodată să plângă – cântec de jale
dacă ecoul soseşte degrabă
înseamnă că rezolvarea cerinţelor tale e simplă
am răbdare aştept şi ascult
trebuie să primesc un răspuns.
12 aprilie 1975
De Grigore Rotaru Delacamboru
Interesant poem!
RăspundețiȘtergere