sâmbătă, 13 martie 2010

302. Despre visare şi despre cupolă

Despre visare şi despre cupolă


Stăm în această celulă numită emfatic D3

alături de alţii şi alţii şi alţii

fie în grup fie pe-o rază

facem calcule simple pentru formarea perechilor

deci fără efort gândim libertatea local

cuprindem în inventar şi acest echilibru

masculin – feminin cu emoţiile aferente

deplasăm cursorul la întâmplare

stânga – dreapta în sus – în jos

punctul de intersecţie originea a tot ce există

stânga-mrejur se referă la următorul domeniu

ne mulţumim cu această arhitectură

cili vibratili mitocondrii membrană

când apă când aer câte unul oftează

visând că se află în afara lentilei

umple suprafeţe imense D2 cu scheme şi calcule

totuşi fiind fericit că este posibil a fi intuită

a patra dimensiune însă nu există suportul

unei reprezentări cu iluzia s-a terminat

nu o ia de la capăt alunecă fără sfârşit

( nu se poate susţine că formele se repetă )

e un fel de visare pusă-n compartimente

cu ochii închişi aplecat în lumea cealaltă

cu un pas înainte ( chiar dacă nu-i decisiv)

reprezintă ceva sub această cupola

de meduză plutind în apele singurătăţii.



15 aprilie 1975

De Grigore Rotaru Delacamboru

Un comentariu:

  1. pana la urma indiferent de context..in viata santem singuri..noi si propria intelegere...restul sant aleatorii..uneori avem senzatia ca vibram la unison cu unii sau altii...sant doar iluzii...si atat...singuri in lumea noastra si propria perceptie..nici macar luxul deziluziilor nu ni-l permitem...o zi cu lumina in inima

    RăspundețiȘtergere