Scrisoare ( Medy – 25 )
Din sufletul tău mâhnirea nu s-o ridica niciodată
caut dar nu găsesc elementele necesare
să fac un algoritm plauzibil
prin care să pot pune verdictul
„ sunt vinovat “
aş declanşa autopedeapsa continuă
dacă lumină am văzut
pot eu oare să zic „ sunt nevinovat “
chinul acesta e fără sfârşit
în ochii tăi numai flăcări albastre
semnul clar de comoară ascunsă
eu ştiu că aştepţi tu ştii că eu ştiu
dacă zăresc o geană în tremurare
se destramă în clipa următoare
ca o piramidă a nisipului ( poate chiar de nisip)
fir lângă fir în rostogolire prin murmurul universal
câtă apă a băut văzduhul din tine
de câte ori în vis ai urcat printre stele
câte regrete ai rostogolit în of-ul neîmplinirii
poate că ai plâns când ai văzut
că nedreptatea se hlizeşte la tine
ai respirat spre uşurare
când ai trecut de un examen mai greu
ai devenit foarte mică atunci
când Mamy ţi-a mângâiat părul
cu mâna pe inimă ai zis :
„ o să-ntâlnesc o persoană
pe care s-o îndrăgesc “
dacă nemernicia ţi-a făcut cu ochiul
cu mâna la gură ai zis:
„ aşa ceva nu-i posibil “
dacă ai declanşat energiile subtile ale sinelui
cu mâinile ridicate ai sărit
să atingi bolta văzduhului
învingând gravitaţia prin euforia succesului
cu o mulţumire imensă în suflet
că echilibrul ( totuşi ! ) există .
22 martie 1979
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Author photo : Ay .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu