Sufletul îngerului
Este posibil să ne amintim
de partea comună a întâmplărilor zilnice
cât timp morişca de iarbă a surâsului
determină traiectorii albastre
iar curbura de ceaţă a amintirii
doreşte să înceapă o nouă partidă
fără observatorii obraznici
care ne-au plictisit de prea multe ori
întunecând orizontul cu ecuaţii irezolvabile
este posibil să deschidem o pagină de răcoare
vor trece cuvintele şi îngerul
spre a fi denumite noile fenomene
îngerul are suflet de acolo cad petale de crin
sunt îndreptate erorile aerul cântă
apa clădeşte prin cercuri
copacul visează o să devină vioară
nisipul visează şi în vis
tălpile tale mă ating.
4 mai 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu