Variantă
Plânge şarpele deasupra mea
până departe realitatea e tristă
iluzii eterne transfuzii eterne
este posibil să plăsmuim
un cântec despre umede umbre
meduzele zac pe ţărm
nisipul devine transparent
poate demult o altă formă de viaţă
a umplut spaţiul şi prin aceasta
suntem în legătură cu stelele
semnale imperceptibile străbat fiinţa
celulele în hohot salvează decorul realităţii
pentru moment
plânge şarpele deasupra mea
lacrimile cad pe jumătatea de măr
ce o ţin în palmă
cealaltă jumătate zboară
o duce îngerul la subsuoară
degeaba chem … prin glasul meu coboară
aripe lungi de vânt – o moară .
3 iunie 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Author photo : Ay.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu