Cu Bacovia ( 4 )
„ E ziuă şi ce întuneric “
Poverile lumii apasă
pe umeri zăpada se-aşează
pierdut este drumul spre casă
zadarnic mai caut o rază
cum ninge e ziuă e noapte
şi lumea se-ngroapă-n tăcere
nici gândul nu pleacă departe
departele vamă îmi cere
şi tai întunericu-n două
dar totul se şterge în urmă
cad fulgii în volvură nouă
o pasăre neagră îi scurmă
aş vrea să renunţ dar un câine
cum urlă mă-ndeamnă-nainte
încerc să amân până mâine
zadarnic mai caut cuvinte
degeaba tot caut o rază
degeaba mi-e gândul spre tine
pe umeri zăpada se-aşează
alunec şi parcă mi-e bine.
4 decembrie 1975
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Autor photo : C. C. I.
( imaginea poate fi marita )
( imaginea poate fi marita )
”cum ninge e ziuă e noapte
RăspundețiȘtergereşi lumea se-ngroapă-n tăcere
nici gândul nu pleacă departe
departele vamă îmi cere”
lucruri, aparent simple, le auzim, dar parcă aparțin altcuiva..
După titlu … am încercat o parodie a bucuriei … cum altfel …Bacovia a folosit cele mai simple cuvinte şi , aparent , în simple combinaţii …. Lasă impresia că şi tu eşti în stare să scoţi la iveală aşa ceva …dacă îndrăzneşti … atunci îţi dai seama cât de uriaş este acest poet în lucia lui simplitate. Cineva ar trebui să scrie un studiu despre imensa simplitate la Bacovia …. Mai este o impresie : că versurile „ i s-au dat “ ….. dar axioma aceasta este valabilă în majoritatea cazurilor … poetul este receptacolul prin care trece poezia dinspre Punctul Înalt ( a zis Barbu) spre urechea mea de muritor de rând … fidelitatea receptării acelor unde misterioase ( mai mult subtile !) depinde de El, de Poet.
RăspundețiȘtergereM-aţi determinat să fac un mic val … mulţumim !
De fiecare dată, citindu-vă, trăiesc sentimentul că am deschis o Poartă către Lumină!!
RăspundețiȘtergereMinunat!
RăspundețiȘtergerefrumos mai presus de cuvinte
RăspundețiȘtergere