miercuri, 1 decembrie 2010

397. Cu Bacovia ( 4 )

Cu Bacovia ( 4 )

E ziuă şi ce întuneric

Poverile lumii apasă

pe umeri zăpada se-aşează

pierdut este drumul spre casă

zadarnic mai caut o rază


cum ninge e ziuă e noapte

şi lumea se-ngroapă-n tăcere

nici gândul nu pleacă departe

departele vamă îmi cere


şi tai întunericu-n două

dar totul se şterge în urmă

cad fulgii în volvură nouă

o pasăre neagră îi scurmă


aş vrea să renunţ dar un câine

cum urlă mă-ndeamnă-nainte

încerc să amân până mâine

zadarnic mai caut cuvinte


degeaba tot caut o rază

degeaba mi-e gândul spre tine

pe umeri zăpada se-aşează

alunec şi parcă mi-e bine.


4 decembrie 1975

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Autor photo : C. C. I.

( imaginea poate fi marita )

5 comentarii:

  1. ”cum ninge e ziuă e noapte

    şi lumea se-ngroapă-n tăcere

    nici gândul nu pleacă departe

    departele vamă îmi cere”

    lucruri, aparent simple, le auzim, dar parcă aparțin altcuiva..

    RăspundețiȘtergere
  2. După titlu … am încercat o parodie a bucuriei … cum altfel …Bacovia a folosit cele mai simple cuvinte şi , aparent , în simple combinaţii …. Lasă impresia că şi tu eşti în stare să scoţi la iveală aşa ceva …dacă îndrăzneşti … atunci îţi dai seama cât de uriaş este acest poet în lucia lui simplitate. Cineva ar trebui să scrie un studiu despre imensa simplitate la Bacovia …. Mai este o impresie : că versurile „ i s-au dat “ ….. dar axioma aceasta este valabilă în majoritatea cazurilor … poetul este receptacolul prin care trece poezia dinspre Punctul Înalt ( a zis Barbu) spre urechea mea de muritor de rând … fidelitatea receptării acelor unde misterioase ( mai mult subtile !) depinde de El, de Poet.
    M-aţi determinat să fac un mic val … mulţumim !

    RăspundețiȘtergere
  3. De fiecare dată, citindu-vă, trăiesc sentimentul că am deschis o Poartă către Lumină!!

    RăspundețiȘtergere