348. Scrisoare

Scrisoare

Acest chin ce te ridică

prin aburi către lumină

cu organe lichide aşezate în şir indian

celulă lângă celulă lângă celulă

în echilibru de cale neîngrădită

spre realcătuire

ar crea iluzia unui sens

încercarea de a elimina „ e posibil “

sau lichidul amar strecurat

însă paşii din ipoteză

produc zâmbet îngăduinţei

vom călători pe unde interzise

vom trece de hotarul cu spini

fără minime dispoziţii salvatoare

fără joc de ruletă fără floarea suspinului

s-au rostit atâtea cuvinte

rânduite în trasee simetrice

paralele şi echidistante

după legi neînchipuite

în zarea fără de cuprins a creaţiei

dacă partea călătoreşte în linişte

în ea se regăseşte întregul.

5 noiembrie 1982

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Author photo : Ax

347. Sufletul îngerului

Sufletul îngerului

Este posibil să ne amintim

de partea comună a întâmplărilor zilnice

cât timp morişca de iarbă a surâsului

determină traiectorii albastre

iar curbura de ceaţă a amintirii

doreşte să înceapă o nouă partidă

fără observatorii obraznici

care ne-au plictisit de prea multe ori

întunecând orizontul cu ecuaţii irezolvabile

este posibil să deschidem o pagină de răcoare

vor trece cuvintele şi îngerul

spre a fi denumite noile fenomene

îngerul are suflet de acolo cad petale de crin

sunt îndreptate erorile aerul cântă

apa clădeşte prin cercuri

copacul visează o să devină vioară

nisipul visează şi în vis

tălpile tale mă ating.

4 mai 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru

346. Clipa şi îngerul

Clipa şi îngerul

Pasărea cu o mie de inimi

a adus apa vie însă era prea târziu

numai cuvintele

nu au reuşit a convinge mulţimea

sângele a trebuit să curgă

înroşind lemnul Steaua Polară

lumea cu totul

în scădere lumina era prezentă

o prezenţă neutră

moartea mai presus de triumf

dar aburul devine viaţă

dincolo de moarte

înspăimântat de noua culoare

îngerul a lăsat clipa să treacă

neputincios prin ordinea ce s-a dat.

22 mai martie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru

345. Variantă

Variantă

Plânge şarpele deasupra mea

până departe realitatea e tristă

iluzii eterne transfuzii eterne

este posibil să plăsmuim

un cântec despre umede umbre

meduzele zac pe ţărm

nisipul devine transparent

poate demult o altă formă de viaţă

a umplut spaţiul şi prin aceasta

suntem în legătură cu stelele

semnale imperceptibile străbat fiinţa

celulele în hohot salvează decorul realităţii

pentru moment

plânge şarpele deasupra mea

lacrimile cad pe jumătatea de măr

ce o ţin în palmă

cealaltă jumătate zboară

o duce îngerul la subsuoară

degeaba chem … prin glasul meu coboară

aripe lungi de vânt – o moară .

3 iunie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Author photo : Ay.

344. Îngerul crinului

Îngerul crinului

Ceasul cu limbile fluide

plăsmuind unghiul lunecător

încât lichidul gălbui

se prelinge

pe un fir de platină

până se face seară

şi adorm şi visez

un arbore cu ramuri de cristal

din care iese îngerul crinului

cel ce mişcă lumina.

26 mai 1981

de Grigore Rotaru

Delacamboru

343. Scrisoare ( Medy – 25 )

Scrisoare ( Medy – 25 )

Din sufletul tău mâhnirea nu s-o ridica niciodată

caut dar nu găsesc elementele necesare

să fac un algoritm plauzibil

prin care să pot pune verdictul

„ sunt vinovat “

aş declanşa autopedeapsa continuă

dacă lumină am văzut

pot eu oare să zic „ sunt nevinovat “

chinul acesta e fără sfârşit

în ochii tăi numai flăcări albastre

semnul clar de comoară ascunsă

eu ştiu că aştepţi tu ştii că eu ştiu

dacă zăresc o geană în tremurare

se destramă în clipa următoare

ca o piramidă a nisipului ( poate chiar de nisip)

fir lângă fir în rostogolire prin murmurul universal

câtă apă a băut văzduhul din tine

de câte ori în vis ai urcat printre stele

câte regrete ai rostogolit în of-ul neîmplinirii

poate că ai plâns când ai văzut

că nedreptatea se hlizeşte la tine

ai respirat spre uşurare

când ai trecut de un examen mai greu

ai devenit foarte mică atunci

când Mamy ţi-a mângâiat părul

cu mâna pe inimă ai zis :

„ o să-ntâlnesc o persoană

pe care s-o îndrăgesc “

dacă nemernicia ţi-a făcut cu ochiul

cu mâna la gură ai zis:

„ aşa ceva nu-i posibil “

dacă ai declanşat energiile subtile ale sinelui

cu mâinile ridicate ai sărit

să atingi bolta văzduhului

învingând gravitaţia prin euforia succesului

cu o mulţumire imensă în suflet

că echilibrul ( totuşi ! ) există .

22 martie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Author photo : Ay .

342. Cauză şi joc

Cauză şi joc

Să te retragi în cochilia ta de umbră

în somnul hipnotic să visezi fuioare de aur

care trec biciuiesc spaţiul

se strecoară printre atâtea fire

tot atâtea celule ce au rămas pe afară

reprezintă o ipoteză

când se ajunge la suflet ( a fost du-te )

curgerea se inversează ( vino … )

firele îţi străbat sufletul spre purificare

te ridici în spirală din somn

în Onduleuri de Aur

sub numere date

imuabile şi fără sfârşit

înconjurând coloana în urcare

până când trezirea-i desăvârşită

şi s-a făcut contopire a ceea ce este fix

cu undele ( care nu pot fi numite )

cauză şi joc de-ntreţinere

la atâta mişcare

principiu încifrat în concluzie.

16 martie 1983

de Grigore Rotaru Delacamboru

341. Zeiţele dansează

Zeiţele dansează

Pe o geană în tremurare

alunecă precum celule de apă

când urcă-n culorile curcubeului

văzduhul visează măsurându-le paşii

munţii din jur s-au întunecat de uimire

cineva trimite cu-aripa

valuri subtile de sentiment

elementele urcă

iar coloana visează urcând

trandafirul îşi trimite spre în afară

tăriile de rezervă

flacăra aşteaptă şi trecătorii

se uită şi urcă se uită şi coboară

se uită şi întineresc

trec în altă dimensiune

îi poartă cocorii pe drumul cel lung

zeiţele cântă zeiţele dansează

lumea o ia de la capăt

din punctul dintâi al purităţii

privindu-le retrăiesc copilăria

cu-arome de caise dulci

fie-le zborul înalt.

de Grigore Rotaru

Delacamboru

- A inflorit trandafirul lui Mamy ! -

author photo : Ax .

340. Explozia pufului de păpădie

Explozia pufului de păpădie

Torentul format din aiureli periculoase

cu părţile componente papagalicite la strung - mecanic

acoperite cu hainele atâtor limbaje de lemn

de fier de piatra de beton armat, etc.

vocea cu ecou ce se sparge în cerul gurii

faţa ce iradiază a satisfacţie

misiunea importantă curge prin şuvoiul ce are simetrie

o dată că există „ un pion de nădejde “

în oglindă faptul că are talentul gunguriselii

şi defilează într-o liniştită nemernicie

vorbele vorbele vorbele soldăţei cuminţi

ordonaţi şi daţi cu spray aproape zombi

cu direcţia înspre groapa cu lei

oricum coborând în valea nimicului

în timp ce puful de păpădie – vorba psalmistului –

deja a făcut explozie .

16 martie 1978

de Grigore Rotaru Delacamboru