520. Speranţă

520. Speranţă

Am alunecat cu sania mea cu viaţa mea cu tot ce este al meu

până aici la rădăcină de curcubeu

peisajul acesta cu raze desfăcute-n culori visătoare

palpită curbiliniu de parcă adie aripa de ninsoare

cu linii ce alungă meduze spaţii goale ce urcă

in echilibru total ferecată orizontala în furca

până dincolo de câmpia ce ne desparte o parte de carte

de cealaltă parte odată cu negura care pluteşte departe

şi cad ostenite tentacule albe sub lună

tulburând liniştea sevelor care în frunză se împreună

este necesar să existe o cupolă construită în verde

cu fir de zefir împletit în şoapta de taină se pierde

să mulţumim zeului că a fost generos

şi a lăsat picătura să aline fluier de os

ca a lăsat raza în peştera de nisip să coboare

sau în fantasme printre lacrimi de sare

a îngăduit sângelui să curgă pe faţă curată

de piatră descântată cu şanţuri care din trecut se arată

înconjurând bulbul solar cu o parte ascunsă în miez

mugure înălţat din străfunduri minune pe care-o visez

cu unele mici sacrificii de apă-nmulţită suflată fuior

peste pajişti cu iarbă înaltă ghizdei încâlcit şi mohor

acolo caii au aripi sângele dă în pârgă năprui

iar tăria gâlgâie din miezul de piatră statui .

Am alunecat din greşeală-n greşeală suind trepte

şi tot sper că va fi cineva paşii mei să îndrepte .

august 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

R. G. 2487

Autor photo : R . G .