521. Nişte propoziţii despre activitatea gândului meu
Înţelegeam de ce îşi schimbă nourii forma
de ce trec toamna grăbite gâturi golaşe
atunci au început aripile să mi se tocească
iarba nu mai avea acelaşi miros
multe păreri deveneau inutile
gândul o lua de la capăt
desfăcea noţiune cu noţiune
câmpul golaş muntele neted plaiul bătătorit
doar din loc în loc o altă nuanţă
câte un petic cărămiziu
semn că acolo a sfârşit o stea căzătoare
gândul înconjura acest continent mişcător
fără contururi precise fără o poziţie fixă
de nevoie e mai bine să ai capătul lumii
decât golul mărginit de o umbră
gândul o lua de la capăt plutind
ca un abur obosit dar plin de miresme
ca o pasăre toamna.
23 iulie 1980
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : C . C . I .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu