522. La Dionisie Torcătorul
Urcăm scara la Dionisie
să ajungem sub cupola din inima muntelui
să intrăm în miezul de piatră
sub bolta cerului de piatră
să-i privim pe cei prinşi în oglinda boltită
pe cei ce-au nevoit zile şi nopţi
cu buricele degetelor cu unghiile cu ghionoaia
şi cu alte unelte dumnezeieşti
să scoată-n lumina de-afară
sub formă de aşchii gresia mută
urcăm să vedem noi cu privirea noastră
suntem necredincioşii strănepoţi ai lui Toma
vrem să atingem urmele incizate acolo
riduri ferme dâre scurte de stele căzând
să atingem cu mâinile noastre locurile
unde îşi ţinea lâna şi fuioarele
unde îşi ţinea furca de tors
fusele druga sucala vârtelniţa
ţevile de cucută mosoarele de lemn
scara mobilă făcută din curmeie de tei
pe care o ridica să rupă legătura cu lumea
şi toate cele de trebuinţă să ne imaginăm
cum erau rânduite în bordeiul acesta sublim
şi apa şi hrana că erau ridicate aici sub cerul de piatră
mai aproape de cerul albastru
unde timpul torcea liniştit
prinzând ritmul uneltelor simple
pe care le mânuia liniştit Sfinţia Sa
Dionisie Torcătorul.
mai 2008
De Grigore Rotaru Delacamboru
divin
RăspundețiȘtergere