540. În iarba din Ţara Colhidei
Când priveşti cerul punctele cardinale dispar
în Ţara Colhidei stai culcată în iarba înaltă
pe sub cerul albastru plutesc nourii albi
călătoresc fără grabă
modificându-şi volumul şi forma
în liniştea acestei prefaceri lăcustele sar
atât de înalt că dispar
un fluture tânăr acoperă cerul pentru o clipă
şi se aşează pe spicul unui pai
polenul cade la tine în palmă
te cuprinde un dulce fior
în spaţiul dintre doi nori
albastrul imită puritatea cristalului
furnicile au drumuri secrete
în jungla de iarbă
nourii călătoresc nu se opresc niciodată.
4 iulie 1984
de Rotaru Grigore Delacamboru
Autor photo: R . G .
daca o sa reusesc sa incarc pe calculator o sa va arat ce m-a facut sa vizualizez in carbune aceasta poezie unica...mana a schitat singura avand mesajul poeziei in minte...zbor inalt mereu sa aveti
RăspundețiȘtergereAveti dreptate ... navigarea pe NET a devenit pentru multe momente imposibila !
RăspundețiȘtergere