562. Cântec
Vremuieşte vremea vreme
că fumul urcă alene
de mesteceni alb în fire
cât mătasea de subţire
cât raza lunii de lin
anii trec clipele vin
doar floarea de mărăcine
s-a scuturat de albine
şi miroase-a ceară nouă
în stupul deschis pe rouă
cum o fi vremea la toamnă
anii trec regină doamnă
clipa-i de întâmpinare
drum de lacrimă în zare
vremuieşte vremea ninsă
cât e zarea de întinsă
fum-fuior-albastru-n vis
peste umbra de cais
peste ape aer marne
şi răcoare peste carne
celula se mai dezmiardă
cu lumină verde-n iarbă .
14 septembrie 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu