565. Fereastra deschisă
Fereastra din lacrimi e deschisă
din când în când te arăţi la amiază
numai undă cu pasărea pe umăr
cercetezi marginea lentilei
inima-ţi rămâne departe
teiul se scutură semnul de carte s-a înroşit
apa chemată de cercuri sfidează nemărginirea
copacul dispare fereastra se clatină
şi amestecă lumile toate
rămâne singurătatea cu unitatea ei de măsură
pentru zeul din munţi.
23 septembrie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu