miercuri, 29 aprilie 2009
61. Cântec
Cântec
călătoare-n lumină
trupul meu preacurat
numai ţie se-nchină
drumul zodiei noastre
nu e semn de-ntrebare
plânsului dinspre carne
cuiului dinspre zare
regăsi-vom o undă
echilibru în şoapte
să ne-ngăduie ziua
să cunoaştem în noapte
cât acoperă lumea
limba lunii lichidă
încă nu vom cunoaşte
forma ce-o să ne-nchidă.
30 aprilie 1989
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Proiectia cubului pe un plan
duminică, 26 aprilie 2009
59 Oricum
Oricum
Plumbul rece
mai dă nădejde
că ne petrece
destinul orb
nevinovată
ceaţă-n celule
întâia dată
semnele cad
nu se mai plimbă
peste oglindă
a lunii limbă
înşelătoare
şi de-am culege
din răni lumină
sub altă lege
purtăm vină .
28 septembrie 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru .
joi, 23 aprilie 2009
57. Zidul alb retezat
Zidul alb retezat
Punctele suspendate
peste zăpodii curate
schimbă faţa la zarul
clipei care ne bate
din galaxii fluidul
ce sufletele plimbă
rostuieşte la clopot
greutatea în limbă
rotunjind înserarea
ca pe-o sferă de gheaţă
blânde aripi secrete
ne adie în viaţă
ne urmează în somn
veşnicind împreună
focul râului mut
chipul rece sub lună
întâmplare şi semn
în tiparul flămând
zidul alb retezat
locul lui luat de gând.
5 februrie 1979
de Grigore Rotaru
Delacamboru .
vineri, 17 aprilie 2009
marți, 7 aprilie 2009
55. Amintire
54. Rozeta dublă
duminică, 5 aprilie 2009
53. Moment
52. Patimi
Patimi
Faunul erorii plânge – râde încercând cuvinte
limba dezrădăcinată şi albastrele zăpodii
semne sunt că pe orbită e o clipă ce ne minte
cu formula de rezervă aruncată peste zodii
umbra nu e muritoare ochiul poate ne iubeşte
cumpănită e dovada preţului fixat pe viaţă
carnea rabdă umilirea galbenă de-a fi în cleşte
fiul e vândut şi umblă pe un drum de spini şi gheaţă
viu păcatul ne înghite cu măsură de la rază
fir de platină subţire duce vestea mai departe
sub acoperiş de trestii vizitiul alb visează
cum se plimbă limba lunii peste ape reci de moarte.
16 ianuarie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
51. Aluzie
50. Lemă
Lemă
Din rugul rupt oglinda nulă
trimite fulger în celulă
cu picătura de otravă
închide cercul ora gravă
în peştera din oase cântă
timpul visând o lege sfântă
lichid divin păcatul spală
drum în descreştere totală
dublură de spirale-absente
matrice pentru elemente
şi cercul se închide-n lemn
tristeţea a ajuns la semn.
19 august 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
.