61. Cântec

Cântec

Cum celula de iarbă-i
călătoare-n lumină

trupul meu preacurat

numai ţie se-nchină

drumul zodiei noastre

nu e semn de-ntrebare

plânsului dinspre carne

cuiului dinspre zare

regăsi-vom o undă

echilibru în şoapte

să ne-ngăduie ziua

să cunoaştem în noapte

cât acoperă lumea

limba lunii lichidă

încă nu vom cunoaşte

forma ce-o să ne-nchidă.

30 aprilie 1989

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Proiectia cubului pe un plan