În mâinile toamnei
Ceasul cu limbile fluide
opreşte fiecare celulă
numai gândul rămâne liber
la un semn aridici
o câmpie de crini
îndoiala se clatină-n pahar
pasărea anonimă
tulbură zeul de fum
pentru mătasea de aur
rămâne o geană albastră
mai marele pas măsurat
caligrafie a nemuririi
câinele alb linge luna
cocorii lasă timpul
să treacă
se vinde venin vineţiu
aş bea rugina ce s-a topit
ca un sunet în mâinile toamnei.
30 august 1988
de Rotaru Grigore Delacamboru
Hippias ( cinsecinţe – I: Rozeta cu patru petale )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu