miercuri, 17 februarie 2010

295. Trebuie să cauţi – nu uita

Trebuie să cauţi – nu uita


Mai vezi pe câte unul care se trezeşte târziu

ah ce mofturi teorie lungă ce lingoare

ai crede că somnul i-a topit oasele dar de unde

îşi toceşte zimţii principiilor cu o morişcă de apă

totul devine rotund plin de solaritate

colţul bibliotecii colţul iluziei intersecţia străzilor

devin rotunjimi imaginaţia lui alunecă-n voie

toate traiectoriile îi sunt curbilinii

rosteşte vorbele trecându-le obligatoriu prin cerul gurii

că ies la plimbare aşa ca dintr-o ţeavă ce coteşte rotund

dacă te are în faţă numai pe tine se vede uşor

că propoziţiile fac un onduleu uriaş

care te înconjoară te înconjoară de ameţeşti

începi să crezi că eşti centrul ghemului

te invită să te gândeşti la roiul ce se aşează pe-o creangă

are tot felul de justificări care te pun pe gânduri

dacă o iei în linie dreaptă sunt greu de combătut

cu ciudă constaţi că ai un pic de succes dacă

mergi niţel clătinat mersul beţivului

mai ales dacă te-a luat cu începutul

viaţa în univers lichid amniotic lichid cefalorahidian

te întreabă dacă aripa-n zbor face unghiuri

ochiul nostru buricele degetelor şi alte organe

numai curburi liniştite odihnitoare

te îngrozeşti cum a găsit atâtea exemple

a devenit praf toată geometria rectangulară

structura cristalografică a apei a universului

solidele Platon hipercubul – mofturi transfigurări

nu mai poţi zice nimic pleci pe şapte cărări

hotărât să cauţi unghiul cu vârful rotund

bucuros că ai găsit un motiv în sfârşit ai scăpat

îl auzi parcă-n vis glas cu dublu ecou

nu uita de parabolă nu uita de parabolă.

De Grigore Rotaru Delacamboru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu