sâmbătă, 20 februarie 2010

297. Unda şi semnul

Unda şi semnul


Să vedeti ce ne-aşteaptă.

Marin Sorescu

Într-o zi de joi la Gura Şanţului după o ploaie

s-a făcut adunare puhoi de lume

bărbaţi femei şi copii de-a valma

din Camboru Măţara Muscel şi Cărăbuşi

au venit la spectacol era pe gratis

gârla a umblat în adâncuri

şi a scos la lumină minune din întuneric

( nimeni nu întreba cine a anunţat

în cele patru direcţii – crucea colacului

numai Ion al lui Similică scâncea

ud pufăindu-şi ţigara eu am văzut primul

mi-a fost frică m-am urcat în anin

s-a nimerit să fie de rând cu vitele)

pericolul cel mare trecuse de mult

se ştia că unda s-a vărsat în Buzău

a fost hodorogeală cumplită aşa s-a dus vestea

acum mulţumită apa obosise de tot

pe la jumătatea aninilor spuma

începuse a se usca plesnind în băşici

până acolo a fost apa – doamne – a fost prăpăd

ce uriaşă putere aproape mânie

de-au ieşit din adâncuri

trupurile astea de piatră goală

erau acolo pe prund în pereche

lângă ovoidul sublim -

partea din spate a unei femei -

sta trupul întreg al unui bărbat

dăruit din belşug cu semnul masculinităţii

aşezaţi pe un disc cu inscripţii

cineva ( învăţase liceul) descifra axa timpului

altul axa nemărginirii ( era student la filozofie )

a lucrat zeul sculpturii e din vremea pelasgilor

a zis altcineva tare-n istorie

bate cincizeci de tone parcă-i turnată

şlefuită cu raze de lună de-aia străluce

fel de fel de păreri unele s-abată atenţia

uite ce umeri are bărbatul urechile îi sunt simpatice

după ce se aplecau de pe mal să vadă minunea

femeile tinere îşi ascundeau faţa numai

bărbia şi nasul în basma să poată zâmbi

la repezeală aşa în secret una către cealaltă

însă flacăra ochilor le cam da de gol

copii se făceau că nu prea înţeleg

iar persoanele-n vârstă mai toate femei

îşi făceau cruce şi bombăneau

semn mare maică semn mare

o să vedeţi ce ne-aşteaptă

şi au petrecut aşa lângă acea statuie

până la următorul potop.


2 iulie 1984

de Grigore Rotaru

Delacamboru


3 comentarii:

  1. Framantarea aceasta pusa in versuri reflecta o intamplare adevarata, in lunca Buzaului? Am avut ocazia sa vad apele Sibiciului si Buzaului dezlantuite sub ploi torentiale de mai, si inspira intr-adevar teama si admiratie fata de puterea apelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte adevarat ! Statuia a stat la noua locatie vreo 16 ani - timp in care am incercat sa gasesc metoda de a o smulge vadului , dar greutatea ei de peste 50 tone a fost o piedica serioasa. Este incredibil , dar la urmatorul potop , apa aceeea a Muscelului , un simplu fir in mod normal, a dus aceea statuie in alte sratfunduri ca pe un nimic.Formele partilor componente si ideea de ansamblui a compozitiei respective l-ar fi plasat direct in invidie chiar pe Brancusi ...

    RăspundețiȘtergere