sâmbătă, 13 februarie 2010

292. Toponimele

292. Toponimele


Pe unde a trecut suflet de om

au apărut denumirile acestea interesante

fermecătoare şi fermecate

asta da încifrare doar cu două cuvinte

să-nlocuieşti traseele şi semnele unei hărţi militare

Unde ai fost ? La Vârful Juncului !

şi cele două persoane plecau mulţumite

întregul roman fusese rostit

poate chiar un poem lucitor

totul era limpede exact şi direct

uşor de-nţeles dacă eşti de-al locului

dacă nu treaba - i mai complicată

e nevoie de timp şi o să poţi să-nţelegi

abia mai târziu depinde cum stai

dacă e primăvară trebuie să ai răbdare

să vină octombrie să mişte vântul

frunzele ramurile vârfurile

să prinzi sunetul acela neasemuit

când tânărul animal – mlădiţă de bour

îşi cheamă perechea de se clatină cerul

de simţi că ai pielea găinii pe tine

dacă toate acestea nu se întâmplă

lasă orice pretenţie - niciodată ( auzi )

niciodată nu vei înţelege

cum dă în clocot pădurea prin sunet

şi de ce oamenii trec în grabă

peste vreo măjiceancă

să-şi aducă saramură de iarnă

Unde ai fost? La Boburi ! e clar

dar ce poate să-nsemne la boburi

nimeni nu a putut descifra

însă acul busolei

nu s-a blocat niciodată.


26 februarie 1973

de Grigore Rotaru

Delacamboru


2 comentarii:

  1. e a 15 oara cand citesc poezia...si ma simt mica si neinsemnata in fata maretiei sale..o duminica luminoasa sa aveti

    RăspundețiȘtergere
  2. "cum dă în clocot pădurea prin sunet"...superba metafora!

    RăspundețiȘtergere