Ceaţa albastră şi amintiri
Dincolo de osul frunţii curcubeiele se desfac
şi părţile componente alunecând
se-alătură gândului în acest hiperspaţiu
scuze pentru ascunse imagini oglindiri
se mai întâmplă să rămânem cu bănuiala
până vom descoperi organul sufletului
ori faptul că e peste tot leagă celule
lăsăm flacăra să pâlpâie tandru
ceaţa albastră a privirilor tale
străluminată în mişcare un dans
du-te vino de la suflet la suflet
precum cântecul zeilor
peste pulsul atâtor galaxii.
16 august 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu