La nesfârşit
Până să ajungă la mine acel sunet
( prefăcut în sferă lichidă multicoloră )
ferestrele au început să respire
ceaţa a dispărut oglinzile capătă în adâncime
din această învolburare coloidală
câte nu s-au risipit în lumină
la răspântii unde inconştiente o veghe continuă
crucile brazii şi nisipul alb trimit semnale prin forme
pe acolo au trecut turmele murmurând
odată cu frunzele în foşnetul clipelor
şi acel sunet neasemuit coboară din vârfuri
peste drumuri pline de praf tocite de umblet
către zarea nemărginită din ape
ce se naşte din ea însăşi la nesfârşit.
4 septembrie 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru
O zi plina de lumina si pace, va doresc.
RăspundețiȘtergere