Latenţă
Legătura noastră cu exteriorul
o fi pe bază de undă
subtilitatea nu este impusă
zadarnic te vaiţi că timpul e scurt
că zeii ţi-au furat viaţa te-au păcălit
dacă ne aducem aminte
de prea multe ori nu i-ai luat în seamă
lasă broasca ţestoasă priveşte fluturii
ondulând aerul flori ale suspinului
prin visul acesta încărcat de lumină
prin visul acesta în care avem adăpost
şi privilegiul de a ştii că ai suflet
să poţi alerga pe toate direcţiile
al oricăreia dintre dimensiuni oricând
înseamnă să fi Totul alături de lumină
poate prin ea acel ceva să se manifeste
( întunericul primind denumire nouă
a neputinţei noastre de a vedea )
poate-i interdicţie sau vreo iluzie
totul se destramă zice psalmistul
nu-i argumentul alegerii tale
în echivalenţe de simetrii spaţiale
coordonate pe nisip mişcător
dacă se legănă-o frunză multe se anulează
meduzele urcă spre nefiinţă
numai timpul se destramă la nesfârşit
din el însuşi
iar lumina se înmulţeşte la nesfârşit
din ea însăşi.
17 iulie 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu