sâmbătă, 29 mai 2010

329. Latenţă



Latenţă



Legătura noastră cu exteriorul

o fi pe bază de undă

subtilitatea nu este impusă

zadarnic te vaiţi că timpul e scurt

că zeii ţi-au furat viaţa te-au păcălit

dacă ne aducem aminte

de prea multe ori nu i-ai luat în seamă

lasă broasca ţestoasă priveşte fluturii

ondulând aerul flori ale suspinului

prin visul acesta încărcat de lumină

prin visul acesta în care avem adăpost

şi privilegiul de a ştii că ai suflet

să poţi alerga pe toate direcţiile

al oricăreia dintre dimensiuni oricând

înseamnă să fi Totul alături de lumină

poate prin ea acel ceva să se manifeste

( întunericul primind denumire nouă

a neputinţei noastre de a vedea )

poate-i interdicţie sau vreo iluzie

totul se destramă zice psalmistul

nu-i argumentul alegerii tale

în echivalenţe de simetrii spaţiale

coordonate pe nisip mişcător

dacă se legănă-o frunză multe se anulează

meduzele urcă spre nefiinţă

numai timpul se destramă la nesfârşit

din el însuşi

iar lumina se înmulţeşte la nesfârşit

din ea însăşi.


17 iulie 1984

de Grigore Rotaru Delacamboru



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu