luni, 4 octombrie 2010

376. Linii

Linii


Pustiul din clepsidră şi curgerea

timpul ca zeu al zeilor

singurătatea zarului fără puncte

iluziile din beton şi sticlă

aerul ce însoţeşte focul pe rug

frica mai topeşte un zâmbet

dalta zideşte o boltă

răscrucea ne trimite în spaţiu

săgeta plimbă privirea

lichidul hrănind capilare

Atlantida de după lentilă

pasărea de după zbor

rătăcirea de din deal

lacrima de din vale

cuvintele mişcă genele sacre

sarea lichidă şi cupa de piatră

la răsărit mişcă soarele

peste ape tremură luna

pe sub pleoape alunecă închipuirea.



7 noembrie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu