Cu Arghezi ( 1 )
Peste aripa-ţi duioasă
pleoapele-mi încet se lasă
ca un pai pe râul lin
tot plutesc întru’ suspin
de lumina ce-am văzut
prin clipa de la-nceput
de m-am speriat plângând
mi-ai dat vise pierderi gând
şi-alte zeci de floricele
de-am trecut vremea cu ele
cea mai grea a fost mândria
de a măsura tăria
doar atunci văzui că-s mic
vierme slab şi de nimic
câteodată mai socot
nu exişti eşti peste tot.
24 octombrie 1985
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu