joi, 18 noiembrie 2010

390. Elegie la a treia dimensiune

Elegie la a treia dimensiune

Este posibil să încercăm alternativa fără

când fericirea este plimbată în caleaşcă de aur ( rece)

colindătorii nu au teamă că or să alunece

printre gratiile de chihlimbar ale momentului

puţină eleganţă nu strică

îşi dau cu părerea cei din primele rânduri

şi trimit în lung pacheţele roze de zâmbete

deşi ecranul din stânga se luminează

un fel de avertisment : pericol de explozie

iar cei din următoarele rânduri sunt liniştiţi

îşi trimit salutări - firul scurt - adică

ştim noi ce ştim – este vorba de păpădie

deci nu trebuie să ne cuprindă regretul

că au dispărut argumentele – momentan

trecerea nu este interzisă

ideea de perpendicularitate este salvatoare

cine se crede în stare poate urca

I-ul este fără sfârşit.

19 aprilie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu