Sonetul 206
Dihorul nopţii lung pe corzi întinse
ca trecerea pe sub făclii de spumă
lichidul sfânt prin capilare nins e
ridică bucuria dinspre humă
aburul moale îţi aşterne cale
vor fusul răsucit şi poartă nouă
colindătorii de din deal de jale
amestecând oglinzile din rouă
îngerul sună prin văzduh de ceaţă
goarna de aur se transformă-n floare
de-o umbră înecatul se agaţă
raza coboară rătăcirea-i tristă
lacrima curge – o ameninţare
să nu mai căutăm ce nu există .
4 noiembrie 1980
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu