Declin
Hai să zâmbim însă cameleonul miroase a iarbă
vremea ( reţea infinită ) se-apleacă – întinsă fiind
cu greutăţi de zefir de lacrimă de flacără de lut
numai vinul străluminat prin decantare continuă
în cuibarul de chihlimbar ( bijuterie închisă)
include prin acest fel de memorie bătaia nivelului
hai să zâmbim la comandă (fără dare de seamă)
vom trece pe zero butonul cu aplauze
vom trage în piept prin tunel de lumină abur albastru
se încadrează este posibil aceasta-i linia
în păduri depărtate copacii devin de metal
ecoul se sparge în goarna de gheaţă a neputinţei
rănile devin fluide acoperă lumea
sub această imensă umbrelă
sunetul bate sinistru se dogeşte batjocura
hai să zâmbim - dacă se cere - hai să zâmbim
cerul se clatină când unii oameni se cred zeii zeilor.
4 octombrie 1986
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Autor photo : R.G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu