sâmbătă, 18 decembrie 2010

401. Picătura

Picătura

Suntem aici pe acest platou al singurătăţii

ne căutăm unii pe alţii ( mai mult )

ne ajutăm unii pe alţii ( aşa şi aşa )

plimbăm diferitele corpuri ( fire de iarbă

mărgele mâncare roboţei celule e. t. c.)

de la unul la altul şi aşa mai departe

din când în când trecem ca realizare faptul

că suntem în siguranţă însă afişăm realismul

şi recunoaştem clipa ne depăşeşte

nu ridicăm ochii obrazul nu înfloreşte

până când picătura cu un vuiet fantastic

coboară ( nu ştim de unde ) şi se face ţăndări

pe aici pe-aproape lângă mine lângă tine.


27 septembrie 1987

De Grigore Rotaru Delacamboru




Autor photo: Ax

3 comentarii:

  1. Mă uimește viața trandafirului japonez, a florii-atât de puțin,prea puțin, între deschidere totală și stingere.
    Apoi am văzut cactusul înflorit.Două flori , în aceeași zi.
    Au îmbătrânit în cea dea-a treia dimineață.Tot împreună.S-au stins într-un fel de joc ciudat. Ca două semne de întrebare, unul către celălalt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru aceste bijuterii ale naturii ar trebui aparatură photo performantă … coborârea în trepte către punctul ( virtual ) , niciodată posibil de atins , reprezintă drumul către miracol … şi dacă ne gândim că au existat dintre cei care au crezut că natura poate fi egalată … învinsă ( brrr ! ) …
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  3. Miracolul florii care se deschide doar pentru a uimi m-a impresionat nespus.Am căutat fotografiile..trebuie să le găsesc.
    Până atunci, las un semn, scuze, dacă ..http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/07/alb.html

    RăspundețiȘtergere