miercuri, 7 martie 2012

522. La Dionisie Torcătorul

522. La Dionisie Torcătorul


Urcăm scara la Dionisie

să ajungem sub cupola din inima muntelui

să intrăm în miezul de piatră

sub bolta cerului de piatră

să-i privim pe cei prinşi în oglinda boltită

pe cei ce-au nevoit zile şi nopţi

cu buricele degetelor cu unghiile cu ghionoaia

şi cu alte unelte dumnezeieşti

să scoată-n lumina de-afară

sub formă de aşchii gresia mută

urcăm să vedem noi cu privirea noastră

suntem necredincioşii strănepoţi ai lui Toma

vrem să atingem urmele incizate acolo

riduri ferme dâre scurte de stele căzând

să atingem cu mâinile noastre locurile

unde îşi ţinea lâna şi fuioarele

unde îşi ţinea furca de tors

fusele druga sucala vârtelniţa

ţevile de cucută mosoarele de lemn

scara mobilă făcută din curmeie de tei

pe care o ridica să rupă legătura cu lumea

şi toate cele de trebuinţă să ne imaginăm

cum erau rânduite în bordeiul acesta sublim

şi apa şi hrana că erau ridicate aici sub cerul de piatră

mai aproape de cerul albastru

unde timpul torcea liniştit

prinzând ritmul uneltelor simple

pe care le mânuia liniştit Sfinţia Sa

Dionisie Torcătorul.


mai 2008

De Grigore Rotaru Delacamboru











Autor photos : R . G .

Un comentariu: