609 . De la capăt
De nu s-ar stinge lumina
acum când frunzele pleacă
să întâlnească Rătăcita Cărare
cât o Lacrimă a Cerului
o parte - a desenului
împarte vibraţii
împlinirea unghiului în spaţiu
siguranţa liniei plutind
peste golul îngrădit în lut
produc miresme noi şi răvăşire
în lut se oglindeau şi cer şi ape
cu ochii minţii le citea-nţelesul
şi trimitea pecetea-n flăcări albe
să iasă lin făgaş de nemurire
copleşiţi de surprize
o luăm de la capăt
de la capătul lumii .
3 octombrie 1979
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu