624. În urcare
Ne chinuim să îmblânzim meduze
cu inima cuvintelor pe buze
mai dă în clocot câte-o rugăciune
şi ai ceva de spus dar nu ai spune
cei vinovaţi au şansă-ntotdeauna
că le adie la ospeţe luna
de prin genuni un înger se ridică
cu gesturi largi ne vindecă de frică
rostogolind o sferă de mătase
prin
lung tunelul peşterii din oase
şi socotim e semn de sărbătoare
meduzele de aer în urcare.
noiembrie 1976
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu