626. Contrast
Fiecare frunză căzută miroase a toamnă
gândul nu are miros au zis tăriile de
rezervă
şi ridicam trepte de nisip spre o sală
imensă
foloseam diferite metode poate
visul o să prindă curaj ziceam în gând
frunzele cădeau peste noi şi ne legănam
de la o silabă la alta de la o frunză
la alta .
Acum zarea-i închisă palmele tale cântă
sunetele trec pe lângă inima
cerşetorului
polenul lunii îi cade pe umeri
aura îi devine lichidă cât lacrima
cerului
el ştie una şi bună nici o clipă
să nu te părăseşti pe tine însuţi
numai aşa speranţa rămâne pe-aproape .
noiembrie 1974
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu