luni, 8 februarie 2010

289. Muşuroiul

Muşuroiul


Hei ce veselie a venit primăvara

gâlgâie mustăreaţa-n mesteceni

au înflorit alunii cornii au înflorit albinele

ne însufleţea nerăbdarea şi era generală

de la un capăt al satului până dincolo

trăgeam cu ochiul spre cei mari

îi ascultam cu urechea doar doar

-or să-nceapă să-ntrebe dacă am pregătit pleava

şi pământul cel bun de făcut sobe de la Samaru

plecam cu sacii-n spinare cu găleţile-n mână

cu ajutoare la Muşuroi umblam cu grijă

pământul se-aşează pe margini să le fie pe-aproape

şi pleavă numai aşa câte-o mână

să nu se sufoce să aibă timp să lucreze

pe furiş aducem şi zahăr cât poate fiecare

se ştia că zahărul e şterpelit însă nici un reproş

trebuie să aibă şi ei o dambla se zicea

în culise - aia nu - aia nu - atunci ce

noi puneam buza eram serioşi eram cineva

într-un an gata să murim de tristeţe

s-a dus vestea ca fulgerul toată lumea fierbea

cineva răscolise în muşuroi ( fără milă )

cămăruţe secrete trasee-tuneluri ( minuni)

zăceau răsturnate la soare

amestecate cu paie şi frunze uscate

furnicile erau agitate îţi venea să plângi

asemenea dezastru nu se mai pomenise

au venit la faţa locului şi cei mai în vârstă

clătinau din cap a neîngăduinţă îngânduraţi

câte-o boabă de rouă apărea în zariştea ochiului

pentru toţi muşuroiul acesta era Sporul Satului

învăţai această axiomă

de cum reuşeai să mergi în picioare

acum uite necaz muşuroiul era spintecat

mai mare ruşinea să fi întrebat

de nu eşti cumva făptuitorul

şi să nu poţi răspunde decât în duşmănie – NU

alţii mai inspiraţi adăugau şi Doamne-fereşte

toţi ăi mici au fost traşi la răspundere însă nimic

nu era posibil lucrurile să rămână aşa

să se facă o rugăciune

pentru iertarea şi îndreptarea celui rătăcit

poate îşi recunoaşte fapta în public

cât mai curând altfel este de jale

furnicile nu aleargă degeaba deja au dat veste

Marelui Spirit al Furnicilor – vor dreptate

şi să nu credem noi oamenii că bietele insecte

nu au metode eficiente – nici vorbă

se poate ajunge până acolo că vor fi dezlegate

Tăriile de Rezervă şi atunci adio cu derbedeul

furnicile sunt unite au făcut legământ

pentru cauza muşuroiului ( ce noroc ce onoare )

să-şi dăruiască viaţa fulgerător

dacă Regina Mamă a păţit vreun necaz

cine mai face ouă ce faci fără urmaşi

este greu să nu ai părinţi ( să nu-i cunoşti)

însă este mai rău să nu ai urmaşi

se pierde numele neamului tău în veci

nu i-o fi tremurat mâna răufăcătorului

când a stricat mândreţe de castel

asta îi măcina pe toţi el nu îşi dă seama

de grozăvia acestui eveniment

dacă o fi atins Iatacul Reginei

atunci totul este de-a dreptul păcat

care nu prea se iartă uşor

nici spovedania nu prea mai ajută

preotul o să-şi fluture barba

această faptă barbară a ieşit din canoane

nu există pedeapsă pentru-ndreptare

o să-l îndemne la rugăciune pe cont propriu

poate are noroc.


de Grigore Rotaru

Delacamboru

3 comentarii:

  1. nu pot spune ce mi-a transmis poezia ,doar ca o tot recitesc..fascinata..o zi cu soare..si zbor sa aveti

    RăspundețiȘtergere
  2. Câteodată îţi pică pe cap o problemă şi nu ştii ce să zici şi nu ştii ce să faci, ce să crezi, cui să ceri o părere; rezolvarea e simplă, algoritmii sunt gata dar intervine-ndoiala, construieşti variante, nu cumva în enunţ se ascund parametrii perturbatorii … câteva mărimi sunt în plus, ce va să însemne, una lipseşte , a fost trecută în aluziv, pericol, incendiu ori mareele cântă.
    Mulţumesc de vizită !

    RăspundețiȘtergere
  3. O FASCINANTĂ POVESTE A MUSUROIULUI
    DIN GRĂDINA!!!

    RăspundețiȘtergere