Bucuria luminii
Trebuie să recunoaştem Medy a venit primăvara
prea au luat-o razna celulele noastre
hohotul acesta gâlgâitor
de parcă s-ar umple un vas fermecat
inducţia telepatică de tip du-te vino
fără sfârşit fără oprelişti
fără să ţină cont de măsura verticală a plumbului
vine de dincolo de atingerea noastră
undeva există un punct ce trimite radiaţii multiple
iarba se mişcă omida a înviat greierul
de fapt se umple spaţiul cu informaţie
câtă mulţime de unde mugurii trag cu urechea
îngerii noştri de pază au devenit sfioşi
aproape îngăduitori sau aşa-i rânduiala
cântecul ce înalţă de se clatină sângele
biruie gândul prin freamăt nemăsurat
până când prindem bătaia de undă
a celor fără sfârşit şi năzuim depărtarea
şi risipirea continuă renaştere
bucuria luminii sărbătoarea celulelor
pentru urmaşii urmaşilor noştri.
de Grigore Rotaru Delacamboru
biruie gândul prin freamăt nemăsurat
RăspundețiȘtergerepână când prindem bătaia de undă
de ieri tot recitesc cele doua poezii si-mi vine greu sa patrund tot mental pentru ca e prea multa profunzime...atunci simt...si spun din nou..ma inclin cu mare respect