vineri, 26 februarie 2010

298. Despre metaforă

Despre metaforă


S-a ajuns la concluzia

că metafora nu poate fi judecată

este adevărat au existat încercări

dar între două şedinţe acuzatorii s-au sinucis

după eveniment se făcea strigare

locul este vacant se dă concurs

existau intervale când nu se ivea nimeni

şi s-a luat hotărâre - aceste numiri

să se facă instantaneu fără formalităţi

un fel de cine vrea să meargă la moarte e liber

a venit şi plictisul se-nţelegea de la sine

pauzele vacante erau tot mai lungi

acum … este şedinţă se dezbate ideea

ca metafora să fie numită altfel

să aibă alte coordonate fără ascunzişuri

alambicate ţevării de prisos

să fie posibil a fi pusă-n canoane

să fie obiect juridic să poată fi judecată lejer

direct fără ocolişuri fără figuri retorice

poate nu mai moare nimeni acuzând.


De Grigore Rotaru Delacamboru

Un comentariu:

  1. Da, excelent poem!
    Imi place foarte mult 'naratiunea' poetica, cu o tenta usor supra-realista, tema extrem de originala - n-am citit nicaieri despre o astfel de 'vanatoare de vrajitoare' - cu atat mai pretioasa, deci.

    Finalul surprinzator "judecata lejer/direct fara ocolisuri fara figuri retorice" vine ca o cadere de cortina difana -o percep ca o planare, ca un deznodamant plutitor - in aceasta mini-piesa/naratiune/ plina de tensiune poetica.

    RăspundețiȘtergere