Păpădii
„ Cine n-are părinţi prin grădini ?“ - Bacovia
Cum cade frunza parcă te mângâie
o adiere ca din vis lăsată
să curgă-ncetişor desfăşurată
din sus de creştet până spre călcâie
cum cade frunza sufletul atins e
şi abur moale urcă în tărie
călătoria asta o să fie
fără sfârşit cărărilor întinse
ca frunza suntem legănaţi în vânt
păpădii de aer apă şi pământ.
2 august 1985
de Grigore Rotaru
Delacamboru
"ca frunza suntem legănaţi în vânt
RăspundețiȘtergerepăpădii de aer apă şi pământ."
...un vers de care as zice ca e aproape imposibil da te desparti, chiar si in visul sonetelor de papadie.
Multumim frumos !
RăspundețiȘtergere