Părere
Îngerul ce a sosit aici călăuzit de un crin
poleit cu polenul din Rai
pluteşte aşa de uşor că nici raza nu-l simte
numai pulverizează în particule fine
de aură iar văzduhul înfiorat
a devenit o clipă imponderabil
peste înfiorare nu se trece oricum.
17 iunie 1975
de Grigore Rotaru Delacamboru
Ce nu se ştie
Ştim cât este ora
cât o să dureze un film
cât o să existe soarele
câte podgorii vor trece prin ulcică
ştim că o să vină îngerul
cu cele şapte cântare
de abur de brumă de oglindire
de cele văzute vorbite pohtite
de închinare
nu se ştie de fel
ce vârstă o să aibă un sentiment
a ieşit la iveală noianul de variante
nu e posibil de compus o concluzie
mai trebuie să facem nişte experienţe
să ne întoarcem la eprubetă.
23 martie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
O geometrie
Străbunii
măsoară întunericul
dintre două raze
această geometrie
necunoscută
cu tainele ei
ne urmăreşte.
24 mai 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Numai
Vaporii tandri de mercur aprind oglindă
în camera linului în apele cerului
pentru amurgul răvăşit
pentru cele ce s-au întâmplat la răscruci
hărăzind nelinişte curgerii şi ecoului
dacă aburii sângelui urcă
pe firul fără sfârşit în spirală
şarpe înspăimântat puterea de neclintit
totuşi a părăsit coşmarul alinierii
fără pic de regret pentru carnea
ascunsă de stele sub iarbă
şi pentru oasele tălpige la sănii
numai drum numai pulbere albă
şi neîntoarcere.
30 octombrie 1983
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Prag
Apă vie roua descântată
într-o atingere toropitoare
de mugure de ramură de floare
fără întoarcere în suspin pe o rază
numai sclipind şi cerul descreşte
cu nourii închişi într-o sferă
şi iarba-i transfigurată – ce zumzet
poate renunţă poate dispare poate
lasă urma sublimă duhul creşterii
are clipe ce nu se pun la-ndoială
are cale neîngrădită în spaţii
are soră coloana în curgere spre înalt
revărsarea provine din inimă
puncte fantastice inimi ale celor văzute
şi inima cu mult mai ascunsă a întregului
în cumpănă pe această curbură de lacrimă
cu cele pentru care nu s-a deschis fereastra.
3 aprilie 1979
de Grigore Rotaru
Delacamboru
( este posibil să mărim imaginea )
Despre flacără
Pâlpâie flacăra poemului acesta
fiind retezate unele fire ( de platină )
cele ce leagă o genune de alta
cu imperiul de geometrie artistică
al închipuirii mai întâi apoi al necesităţii
legăm clipă de clipă de picătură
paingul ne aminteşte parabola
îşi anină imperiul în aer
timpul este rotit sub aştrii la nesfârşit
urmaşii noştri vor întinde fire deosebite
visul va avea chip de lebădă
lumile vor fi acceptate sub zodii
unele părţi componente – respinse
altele numai clătinate
acum suntem în zodia nervurii
valul este fierbinte urzeala sărată
gura ameţitoare o să tragem la semn
o să obţinem dreptul la nemărginire
atunci zarul alb fără puncte
o să cadă în această flacără albastră.
de Grigore Rotaru Delacamboru
Compoziţie : Ay
Propunere
Sunetul ce a răsărit în faţa muntelui
ca o floare de crin vestitoare
cu lumina aici şi polenul risipit în ecouri
ne oferă un spaţiu probabil de rugăciune
coloană vie o verticală a surâsului.
Decât să respingem noţiuni prea puţin luminate
pentru clipa ce întârzie nevinovată
mai bine aduceţi vasul cu apă
în faţa neliniştii noastre
să ne spălăm pe mâini .
Se ştie că o mână spală pe alta
cel puţin o dată pe zi.
26 octombrie 1978
de Grigore Rotaru Delacamboru
Nu se ştie
Păşim prin hăţişul vorbelor multicolore
cele ce ar folosi la îmblânzirea erorilor
cele ce ar sfărâma piatra
cele ce ar înmulţi pâinea cea de toate zilele
strecurăm câte un fir luminos
mutăm iluziile în locul altor iluzii
şi aşteptăm să descopere cineva
minunata formulă a nemuririi
nu se ştie niciodată când sare iepurele
suntem permanent în starea
de atenţie somnoroasă.
3 martie 1969
de Grigore Rotaru Delacamboru
Motiv
Tace faunul erorii împovărat
cu altarul inimii noastre
sângele este de vină spun piticii
aleargă duce şi - aduce
dar nu-i îngăduit să cunoaştem
adevăratul sens al greşelilor
suntem răpiţi pentru lumină
şi va fi dimineaţă
plutind în aburul ceştii cuvintele
păsări desenate cândva în nisip
prin semne e posibil să ne-amintim
ceea ce a fost cu putinţă
ca tristeţea să devină amarnică.
29 octombrie 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru
Trebuie ( 2 )
Trebuie să existe ( nouă nu ni se arată )
un fel de tratat despre trecere
despre alchimia exterioară a zicerii
de la prima vocală până la punctul de fierbere
când aburul catifelat al însingurării
urcă o spirală presărată cu stele.
Trebuie să existe ( noi abia o zărim
ca pe o cicatrice suavă a umbrei )
o limită pentru sunet – zidul perfecţiunii
o strălucire închisă în munte
muma ecoului fermecătoarea zeiţă fluidă
dezlegând vibraţii din capcana surâsului.
Trebuie să existe ( în fiecare zi ne trimite
măsura de diamant a neîntoarcerii )
cineva care ne scrie pe chip alte semne
decât cele păstrate în adâncimi de fantasme
decât cele ce pregătesc otrava obişnuinţei
decât cele ce se odihnesc la rezervă
mai ales depărtarea trebuie să aibă o limită.
21 ianuarie 2010
de Grigore Rotaru Delacamboru
Trebuie
Trebuie să trasăm hotarul dintre două creste
şi vom comite erori acceptabile cuprinse în limite stas
a vorbit vizitiul din ceasul de ciocolată al nopţii
trecând în revistă rombul înscris expansiunea
celula de apă şi simetria fără sfârşit a neantului
considerând că raportul dintre vizibil şi invizibil
nu ar avea implicaţii cutremurătoare.
Trebuie să aducem ofrande pentru zeiţa Rază
şi vom trece prin oglinzile mişcătoare ale sacrificiului
a clipit celula de iarbă înflorind
fără să-şi neglijeze rostul ce i-a fost dat
şi fără spaime că vremea e aşa de fluidă.
Trebuie să acceptăm că există candoare
şi vom purta vestea cea mare a înţelegerii
a zâmbit bobocul de crin ridicând învelişul
ca pentru o sărbătoare în vis.
Trebuie să recunoaştem puterea hazardului
prin care este permis unor lentile de probă
să croiască din neliniştea noastră zilnică
podoabe pentru zeiţe de abur îngândurate
( probabilitatea fragilă a semnului considerat )
ele plutesc deasupra râului care ne plimbă.
17 ianuarie 2001
de Grigore Rotaru Delacamboru
Imperative
Treci dincolo de jaluzele
au ţipat la mine cocorii de vată
eram singur
ei intrau în burta minunilor
toţi deodată.
Mai deschide fereastra
şi aprinde o rază
mă ruga o stea în stingere tristă
nu ai nevoie de semne
dezleagă-ţi ochiul ascuns
şi vezi ce există.
Pentru temeiul transfuziilor lente
e drumul sângelui în labirint spaţial
zeul o să treacă prin lentilă
trupul lui un nod de lumină
alergare continuă
în nemărginire fundal.
Semnează-ţi neliniştea limpede
cu tic-tacul din zimţi
în spaimele clipei ascunse
vor dispărea tuburile multicolore
o să fie la liber şi oxigenul
nu contează ce simţi
iarba e verde şi deasă
şi acoperă muchia cuţitului.
6 februarie 2000
de Grigore Rotaru Delacamboru
Cuvintele
Pe aici prin vârful creionului
au trecut foarte multe cuvinte
călătorim în vis într-un alai
de frunze moi de umbreluţe-n zbor
şi această deschidere fără sfârşit
produce un pic de nelinişte
precum ai visa că te afli în visul
celui pe care îl visezi
gândul scrisul şi vorba devin
un fel de proprietate dublă
de aceea clipa de faţă curge
în clipa-dublură deodată
raza are puteri îndoite
la fel cuvântul şi tot ce există
după ce afli că şi altcineva
trăieşte propria-ţi viaţă
părăseşti visul acesta
cauţi un altul şi apoi un altul
dar cuvintele te urmăresc peste tot.
2 ian 2002
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Retro
Să treacă vremea şi vom culege
din somnul unei păsări liniştea amintirii
ca pe un zâmbet ce se desface în raze
odată cu vremea toate curg
în tăcerea albastră a cerului
în urmă numai piatra de moară
a dorinţelor noastre
tocită de rădăcini şi seminţe
va trece vremea
şi vom sta întinşi fără sfârşit
ca apa neclintită într-un vas
prin care trece lumina
şi toate clipele ce-or fi să vină
şi tot noianul alb de spumă caldă.
26 octombrie 1977
de Grigore Rotaru
Delacamboru
