Retro
Să treacă vremea şi vom culege
din somnul unei păsări liniştea amintirii
ca pe un zâmbet ce se desface în raze
odată cu vremea toate curg
în tăcerea albastră a cerului
în urmă numai piatra de moară
a dorinţelor noastre
tocită de rădăcini şi seminţe
va trece vremea
şi vom sta întinşi fără sfârşit
ca apa neclintită într-un vas
prin care trece lumina
şi toate clipele ce-or fi să vină
şi tot noianul alb de spumă caldă.
26 octombrie 1977
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Autor photo : R. G.
"ca apa neclintită într-un vas
RăspundețiȘtergereprin care trece lumina"
- o pace subtire de metafore care locuieste lacul miscator si linistit al acestui poem dincolo de vuietul unei mori de apa. Sau de dorinte?
Numai bine,
Bunicul a avut moară de vânt pe un deal numit Vârful Cecilei … eu am mai prins numai fundaţia clădirii şi ….roata roasă de vreme !
RăspundețiȘtergereMulţumim de vizită !
”vom culege
RăspundețiȘtergeredin somnul unei păsări liniştea amintirii
ca pe un zâmbet ce se desface în raze”
imagine curată a scurgerii ireversibile a timpului, în despletiri de zâmbet.
Zâmbeşte – timpul tot curge !
RăspundețiȘtergereMulţumim pentru vizită !