Imperative
Treci dincolo de jaluzele
au ţipat la mine cocorii de vată
eram singur
ei intrau în burta minunilor
toţi deodată.
Mai deschide fereastra
şi aprinde o rază
mă ruga o stea în stingere tristă
nu ai nevoie de semne
dezleagă-ţi ochiul ascuns
şi vezi ce există.
Pentru temeiul transfuziilor lente
e drumul sângelui în labirint spaţial
zeul o să treacă prin lentilă
trupul lui un nod de lumină
alergare continuă
în nemărginire fundal.
Semnează-ţi neliniştea limpede
cu tic-tacul din zimţi
în spaimele clipei ascunse
vor dispărea tuburile multicolore
o să fie la liber şi oxigenul
nu contează ce simţi
iarba e verde şi deasă
şi acoperă muchia cuţitului.
6 februarie 2000
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu