luni, 21 februarie 2011

470. O geometrie

O geometrie


Străbunii

măsoară întunericul

dintre două raze

această geometrie

necunoscută

cu tainele ei

ne urmăreşte.


24 mai 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo : R . G .



Publicat de la

3 comentarii:

  1. INCERTITUDINI22 februarie 2011 la 07:28

    Ca-ntr-o Elegie-a IX-a//

    RăspundețiȘtergere
  2. GRIGORE ROTARU22 februarie 2011 la 13:47

    Speriat de vreo inducţie fără intenţie, în sensul că tot citind poezie, fără să vrei zboară prin tine aşchii din cele citite, am scos pe Nichita din raft şi,iată ,
    după câţiva ani ( recunosc ! ) recitesc elegiile; pe aceasta ce descrie „ oul negru“ de foarte multe ori şi , iarăşi recunosc , nu pretind că am înţeles totul, că am în bagaje să pot înţelege cum şi cât trebuie, însă am bucuria că citind oricare vers din Nichita – interiorul meu , nici vorbă , nu are înclinaţia spre NU ! Spaţiul nostru a dat un şir de genii: Cucuteni, Cantemir , Eminescu , …Nimeni nu compară geniile: un geniu este determinat şi atât ! Nichita ocupă un loc în minunata spirală urcătoare .
    Această „ însemnare “ a mea – din 1988 ( de 4 ani Nichita trecuse în lumea sublimă ) a fost făcută , vă rog să mă credeţi , gândind la Nichita … nu am avut curajul să nominalizez – Nichita trebuie slăvit cu alt fel de cuvinte decât pot eu rosti. Elegia a noua coboară parcă din Timaios al lui Platon însă orientarea „ mirată “ este a omului primordial cu acel simplu HTLM : „ la dreapta , la stânga , în sus şi în jos “. Nichita avea curajul geniului.
    Mai demult , pentru sinele meu am fabricat o zicală: „ De la noi pânI la savanţi / Mai mâncăm cinci elefanţi . “
    Mi-aţi provocat fericite ore de lectură !
    Mulţumim pentru vizită !

    RăspundețiȘtergere
  3. INCERTITUDINI23 februarie 2011 la 00:51

    ”Am o relație specială” cu Nichita. Când am început să-l citesc treceam printr-o perioadă grea- studentă, mult prea tânără mămică, timp puțin..am abandonat lectura, nu și interesul.I-am cumpărat câteva cărți, le citeam, nu prea înțelegeam, nici acum nu cred că pot pătrunde până unde aș vrea.
    La concursul pentru ocuparea unei catedre în oraș, am ales Marin Preda și Nichita Stănescu. A fost o alegere fericită!
    Citesc poezie cu mare plăcere.//
    Vă citesc nu doar cu sufletul.
    Metaforele dumneavoastră sunt un amestec bine calculat ,de rigori și metafore, greu de ”prins” în tipare.
    Vorbeam ieri - alaltăieri de punctul unde geometria se întâlnește cu poezia, așa mă străduiesc să vă înțeleg.
    Să-mi scuzați poticnelile.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)